clepsidrele se varsă către cer
dând ochiului cea mai înaltă rază
cupolele necuvântărilor sunt cuib
oricărei înnoiri cu cioc de barză

cățărătorii dorm lângă vitralii
cum doarme-n prăbușiți abisul
lupoaica fiarelor în patru
despică părul împletit cu visul

poet voi fi pe când lumina
își va călca-n picioare zorii
și pe mormântul meu vor crește
din spuza viermilor albi norii