agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2967 .



alt text comercial
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Soulfly ]

2006-02-09  |     | 



eu te simt dispari încet acul îți mângâie venele ești tristă ca o curvă fără clienți
mori
cu degetele amorțite desenezi în cărbune un pântec iluzia ta de viață plăpândă câte trupuri au trăit în tine atâtea crime atâtea emoții nepătrunse
fiorul unui avorton legat la mâini seamănă cu neprihănirea ta același regret meschin regretul zilei netrăite
refuzul de a vedea lumea de a călca morții în picioare spune-mi în ce arteră să mă infiltrez azi câte vise vrei să îți ucid care dintre violuri îl vrei răzbunat
somnul putred cuprinde ridurile unui trup zdrobit până și cerul își azvâle stelele dezumflate spre lumea de pe trotuarul unde ne întâlneam să te învăț cum se mimează orgasmul
nu-ți fie frică
furtuna șterge urmele mâine dimineață o să fii curată ca o icoană ce nu știe să plângă
te voi minți din nou numărul ăla de telefon era dintr-o lume falsă într-o zi o să vin la tine o să ridic capacul sicriului și o să-ți povestesc câte lucruri interesante facem noi în lumea asta
durerea mea lâncedă întreabă uneori întunericul dacă are un ștreag liber de fapt iubirea divină mă inundă n-aș putea muri fără orgoliul tău bolnav

copile sentimentele mele abisale au un număr fix. Ele tind la infinit dar se opresc mereu în ființa răzvrztită ca un vierme ce-și caută ieșirea din fruct

diana incerca să spună ceva, dar vorbele nu ieșeau din ea.
Plângea din nou și te rog drumul negru în timp ce insectele luminescente clipesc în rouă și saci de dormit frigul scorțos al oboselii nocturne letargia zilnică și dezgustul de culcușul roz e scurt și lipsit de plăcere să fii singură fără să știi de ce scrisori pe aleile grădinilor suspendate prima din multele veri timpul urînd totul timpul minunându-se diana

mori

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!