agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-02-11 | |
pe blatul mesei dâre de imperii – o hartă
de vin prelins pe pahar uscat de vântul care bate la timp neatent am răsturnat solnița - e rău de ceartă! zise cerșetorul înalt poate zeu din olimp zdrențăros însă ca un om de pomană - te urmăresc de la o vreme (ce să-ți cer?) sunt corcodușii de la gard mai înstăriți ca tine am zis că haina ta mi-e potrivită (poate) dar văd în buzunarul de la piept un vierme care crește roade stai prăbușit aici printre hârțoage și-ți pare viața că ți-o treci cu bucurie de câte ori s-apropie de tine cineva te strângi ca un arici dresat să scrie mai mult de-atât te înroșești și scuipi ca o jivină încolțită cu țepușe de nimic și pari ursuz plictisitor și mic ai vrea alături nimeni să nu-ți fie nici nu-ți dai seama uneori adormi cuvintele-ți rămân neterminate și (ciudat pentru-un atare somn) când te trezești aceleași lucruri mai departe le spui de parcă nu ai fi dormit nefericitule – răspund – vezi-ți de drum dă-mi pace nu mi-e bine - în multe seri eu înțeleg nu-s pricopsit asta e drept dar sunt mai viu ca tine puteam să fur să fiu un domn să am podoabe straie dar mie-mi sunt îndeajuns plimbările prin ploaie și unii-s răi sau n-au nici ei dar mai găsesc o poartă pe care s-a cărat destul ce-i pentru mine-așteaptă mă duc acasă am copii le simt în nări parfumul și-n clipa ceea înțeleg: ca mine nu-i nici unul! pe dată tac încremenesc un veac într-o secundă cine-ar putea acestuia de Artă să-i răspundă din cei ca ei ne naștem noi rătăcitori prin lume din ei și printre ei purtăm amăgitorul nume dar totuși îmi aduc aminte de-o vorbă de la țară și înțeleg că el fiind viu tot lui e dat să moară sar în picioare îl privesc în ochii lui de pară și-i spun încet pe înțeles cuvintele să-l doară: „cine doarme toată noaptea nu-i păcat dacă-l ia moartea!”
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate