În piatra visătoare scrie luna
Sfiala pleoapei asmuțind săgeata.
Pe duhul serii s-a închis lăcata,
Un greier trist își pierde-n iarbă struna.

Cu grâul tainei s-a umplut covata
Și seva umbrei pârguiește pruna.
Din brazi uitarea picură întruna
Și-o stea absentă-și caută surata.

ÃŽn plasa beznei s-a-ncurcat albina,
Sub pâlcul mut și tulburat de nori
Și-o rază-n piept a devenit vecina

Tăcerilor din ramuri și din zori.
Îngemănarea nopții cu lumina
Tresare viu și-nduioșat în flori.


7 martie 2005

ăă