E trist în lume,
trăind, să fi murit demult.
Să nu mai ai nici vis,
nici dor, nici cânt,
pustiu și singur să rătăcești,
fără speranțe și fără să iubești.

Glasul gândului,
durere încet șoptind,
lacrima sufletului dezvelind.

De tinerețe să nu mai ști,
copacii din ogradă
doar crengi pustii.
Ecoul bucuriilor, îndelung repaos,
liniștea din suflet, haos.

În loc de umbră, păreri de rău,
pe cer doar nori în loc de curcubeu.