Geneză

...iar eu dormeam cu palmele pe piept
un somn adânc și fără vise,
pe patul rece și jilav culcat,
încremenit, cu pleoapele închise...
nu țineam nimic să mai îndrept.
nădăjduiam c-am împlinit toate câte fost'au scrise,
măcar pe piatra ce mi-au pus la cap.
toate crimele comise...

și, atunci, plămânii mei în rod au dat,
spărgând cușca coastelor care
au tăiat adânc în carnea moale,
hrănindu-se cu suflul care nu scăpase
încă din strânsoare.
și din pieptul meu un trunchi s-a înălțat,
și-a întins lacom crengile spre soare,
rodind, la rândul său, fructul crud și blestemat.

cu ghearele am scobit în trupul meu
și-n cap ochii larg mi s-au căscat.

drace! am zis. prezența care o simt, sunt eu!
nici să pieri nu ești în stare!
pântecele niciodată n-ancetat să facă răul
și vintrele au născut din nou
șarpele care să muște-n vis
carnea înfometatelor fecioare.
blestemat să fie diavolul și dumnezeu!
blestemat trupul gol și vlăguit,
blestemată hrana dobândită cu sudoare
care dinții mi-a strepezit,
hoitul care se naște și moare,
toate cupele amare...

blestemată fie clipa-n care
am mușcat și m-am trezit!