Clipea vegetal…
Totul ii aparea mort intr-un nonsens perpetuu.
Gandurile muscau din tacerea abisala si-l ridicau(sau coborau, nici el nu putea sa-si dea seama bine) in imponderabilitatea aproape imposibil de perceput a ceea ce nu mai exista in jurul lui.
Totul e pleava, fulgi de cenusa, cenusa inca aprinsa, vant a risipa si van.
Da van… Cred ca asta il doare de fapt cel mai mult.
Cum poate ca dupa atata vreme(uite ca a ajuns sa i se para ca pana si vremea traita de el e “atata”, cand se stie sigur a fi doar un strop efemer in imensitatea infinitului nestirbit decat de ceasurile noastre care se incumeta sa-i mai numere din cand in cand ceea ce oamenii au hotarat a fi secunda… unitati de “timp” grotesc de minuscule pe langa timpul in maretia lui) izvorata de cine stie unde, traita de el in fel si chipuri, inca sa mai dea crezare unui vis… hai sa nu-i spunem idiot, doar imposibil de realizat.
De ce de fapt nu se poate multumi cu admirarea unei minuni si isi doreste cu fiecare parte din el sa o si traiasca?
De ce prin incercarile lui de a atinge perfectiunea nu face decat sa o manjeasca prin incercarile lui esuate atat de lumesc?
De ce se injoseste si injoseste in aceleasi timp incercand si nereusind sa atinga ceea ce numeste mandru a-i fi ideal? Dar oare injoseste el cuvantul asta doar pomenindu-l si atribuindu-i niste imaginari ale sale demne de mila?
Sau poate perfectiunea capata forme diferite de la om la om?
Oare se pot enumera perfectiuni? Sau e doar una?
De ce isi mai permite sa doreasca, sa spere?
O fi masochist?
Nu e convins de rezultat?
De ce odata pornind spre un drum ce-l duce la “ideal” se vede obligat sa taie, sa rupa?
Constientizeaza el ca-si lasa vulpea bearca tot cedand treptat-treptat si apoi se amageste pe sine ca ala ii e idealul?
Isi musca buzele…
Un rau necesar? Da… Poate asta e de fapt…
Oamenii nu pot avea perfectiunea, nici macar nu au de-ajunsa minte cat sa si-o imagineze.
Isi pot crea doar un frumos pe care sa-l numeasca perfectiune, sa se minta ca aia e, sa se oblige sa o accepte.
Ia uite si tu…. Cand “frumosul” asta ti-e atat de greu sa il ai, cand si asta se naruie asa…
Cum poti indrazni la perfect?
Ofteaza adanc…
Se simte umil de mic in comparatie cu dorintele lui….
Intoarce usor fata-ntr-o parte ca parca voind sa lase in urma toate gandurile.
Intoarce fata clipind vegetal…

27.02.2007