Existențială

Mă scurg prin raze vii de lună,
Mă dispersez în Univers...
Iubirea-mi, sacră și nebună,
O cânt și o blestem în vers.

Culeg petale de dorință
De pe câmpii de amintiri...
Și, la hotar de neființă,
Vărs lacrimi reci pe trandafiri.

Mă lupt cu morile de ceață,
Împrăștii nori de vis, râzând,
Și, disperat, m-agăț de viață,
Și-ncet alunec spre mormânt...