o mie de nopți te-am lăsat să minți
îmbătrâneai cu râsul mici stele funerare
ardeau în aer parcă pe brațul tău întins
îți poposeau apoi cuminte la picioare

le numărai de toate mereu îți lipsea una
mi-e poate-n trup ascunsă dragul meu
te cred spuneam zâmbind deodată
să pot privi înaltul mi-era urât și greu

dar spune mai departe nu te opri să nu
trezim în teacă fiarele flămânde
le va lătra tăișul a sânge și doar tu
frumoasă fiind nu te-ai putea ascunde

mai lesne trec comori neobservate
sau hoții fură tronul din palat
dar ochii toți fără deosebire
întipăresc femeia ce și-o doresc în pat

mai bine stoarcem nopților cerneala
așa cum părul ți l-ai strânge-n coc
și fiecărei stele căzătoare
i-om potrivi pe trupul tău un loc

acolo unde va rămâne gol e călimara!