Tu erai o ușă,
o cheie eu eram,
mă răsuceam în tine,
de drag mă răsuceam;
de dragul meu,
eu fără să forțez,
tu mă lăsa-i să ajung
până la miez,
de-ți scârțâiau țâțânile
până-n vecini,
ne inundau ocările
din plin,
dar nu știau
că n-ai fost de aseară
unsă cu sudoare
ancestrală.
Și te-nchideam,
te deschideam,
de zeci de ori,
de te-ncercau broboane
de fiori,
și te-nchideam,
te deschideai la loc,
și mă cereai
cu lemnul tău de foc,
și îmi doreai
mereu cheia în broască
și eu doream o broască
pentru cheie;
căci eu eram
o cheie de bărbat
și tu erai o ușă
de femeie.