Ce este lumea, care-i este rostul
Și cine-s eu, cel ce-i străbat distanța,
Drumețului predându-i ordonanța
De-ai măsura tăriile și costul ?

Ce sens mai are gestul și uzanța
Și unde-mi am sălașele și postul
Cu care-a fost să-mi anulez anostul
Susur vetust ce și-a compus romanța ?

Fără tăria celui ce mă ceartă,
Când din mocirlă nu mă mai ridic,
Fără blândețea ce-n înalt mă poartă,

Când de la tot ce am mai bun abdic,
Fără iubirea Lui care mă iartă
Nu pot afla, însingurat, nimic.


30 ianuarie 2006