Lumea asta-i doar o șulfa,
Am constatat mai demult.
Peste tot bârfe și bârfe,
Unde-i oare omul cult?


La ce-ți folosește-n viața,
Sa fi cult și făra bani.
Viitorul îl ai în ceața,
Pretutindeni doar sărmani.


Demnitatea ce-i aceea?
A ramas doar o naluca.
Nu-ți cunoști in viața aleea,
Ești mai mult acum pe ducă.


Când ma uit la fața voastră,
Fără zâmbet și culoare.
Aveți chiar o zi mai proastă,
Viața asta-i o putoare.


Alearga viața pe lânga voi,
Șuierând a nemâncata.
Sensul ei este greoi,
In final ești terminată.