piatra pe piatra
cat sa mai fie
poate un an
poate-o vecie

mai e -mi s-a spus-
cat sa cobor
pleoapa pe ochi
nesimtitor

mai e -mi-am soptit-
(cu vocea stricata
cu mana pe tampla
atrofiata)

cat sa-mi feresc
de pulsuri ciudate
sufletul ars
de singuratate

cat sa respir
prin vena pustie
farama stricata
de poezie