Mă ard
cuvintele acestea-ți străine
cu zgură vărsate,
scuipată pe tine.


Mă uit cum lacrima ta se-ncovoaie,
mă uit cum nodul din cnut te despoaie.


Limbă neterminată, nemachiată,
limbă zdrențuită, tremurândă, muribundă,
adună-ți orfanii sărmanii,
limbă frumoasă,
străină în propria-ți casă.


Limbă în trup,
limbă de jale,
viorile, toate viorile tale
se-ncurcă-n țărână, doinesc,
nu știu a călători cu geamantane Versace,
nu știu nici măcar unde e aeroportul.


Limbă română,
adună-ți sângele, dezgroapă-ți oasele,
în curând,
fără loc pe pământ!