Ce-ar face omul oare cu-o inima perfecta ?
Ce-ar face cu o minte care sa nu greseasca ?
Ar deveni el oare o fiinta corecta,
Capabila sa vada cat poate sa iubeasca ?

Ce-ar face animalul dac-ar putea sa stie
Ca singura lui lipsa consta in judecata ?
Ar fi mai bun ca omul ? Sau ar putea sa fie
Un om asemeni noua, cu inima nedreapta ?

Ce-ar face condamnatul cu libertatea-i luata
Daca ar fi capabil sa si-o ia inapoi ?
Ar deveni el oare copilul de-alta data ?
Sau s-ar intoarce iara la viata-i din noroi ?

Ce-ar fi ca lumea toata de-odata sa dispara,
Sau existenta noastra sa fie suprimata ?
Ne-ar duce dorul cine ? Sau ar putea sa para
Ca Universul insusi s-ar prabusi in data ?

Cu minte de om mare, ce-ar face azi copilul ?
Si-acum ce-i garanteaza ca nu ii e mai bine ?
De ce sa judeci totul, si sa accepti declinul,
In loc sa stai deoparte si sa vorbesti cu tine ?

Si-n fine, ce-ar fi daca, iubirea n-am mai pierde
Si dragostea veni-ar fara s-o cautam ?
Am mai aprecia-o, sau pur si simplu-am crede
Ca nu mai e nevoie vre-un timp sa-i acordam ?

Ce-ar face omul oare cu-o inima perfecta ?
Ce-ar face cu o minte care sa nu greseasca ?
Ar deveni indata o zeitate certa,
Dar tot n-ar sti cum viata-si mai nobil s-o traiasca.