ceasurile nu mai au ore
răposate limbile ticăie golul asurzitor
voi alerga pe Via Regia
desculț
rege invalid fără cărucior
cărându-și roțile în sine

încerc sentimentele cum aș încerca
mantii într-un magazin
asta nu-mi vine
asta mă strânge puțin –
chiar nu se asortează nici una
cu inima?

la fondul plastic nu ați încercat?
mă îndrumă viața
(cred că vrea să scape de mine!)
au articole unicat acolo sigur
vă pică bine
ceva

aș lua fericirea! strig spulberându-i
fondul de ten
nu o voi purta niciodată
dar mai bine roasă de molii în șifonier
decât să o văd pe altul îmbrăcată

vai mie!
din gându-mi văd cum crește
drept între ceruri
sexul ca un sceptru