trăiesc sau voi fi fost trăit viața propriilor
cuvinte
aud copiii vecinilor versificându-se mari
și nemairimând unul cu altul
oxidându-se
în ură
ca un cerc deschis întru lipsa de sens
a peluzelor
a havuzelor
a bătrânilor odihnindu-se pe băncile
de la o zi la alta
mai tari

nimeni nu mai pune curților interioare
accent
toate geamurile și ușile sunt deschise
concomitent
e curent
în oraș
miroase-a mâncare
și a fracturismul unor noi și noi coridoare

aș putea vârî mușcatele de la geamuri
în sân
ca pe mere
aș putea duzii și zarzării de lângă ziduri
să îi preschimb în umbrele
însă
mă întreb
ce îmi voi fi fost rămas
două rânduri de lenjerie intimă o batistă
și unghiile de închinare
ca o pasăre tristă
murită cu ciocul în piept