Poetule, ți-e slova osândită
Să zacă în marsupiul neputinței,
E subjugată flacăra dorinței
De chinul snob cu izuri de artrită.

Decapitate, sevele seminței,
Prin tăurile vieții își vomită
Himerele cu față plictisită
Și eludeaza bocetul sentinței.

Încolăcit printre iluzii șchioape
Cuvântu-ti putrezește, nerostit...
Rămân în urnă amintiri mioape

Când stârvul se retrage, decrepit,
Departe de limanuri, spre hârtoape,
Să guste din potirul otrăvit...