Mă regăseam
în tînguirea suavă
a stropilor aprinși
de pămîntul gol
ce apăsa pe visul
ochilor mamei.
O singurătate imperială
se rotea îngrozită
între durere
și durere,
lăsîndu-mă cufundat
în candelele
înflorite ca trestiile.
Sideful crucii
avea lumina Edenului
cînd am zărit
rîndunica
din pîntecul zărilor
intrînd în viața
rugăciunii mele.
Dă-ne puteri, mamă!-
strigam
eu și pasărea săgeată,
să murmurăm
inimii tale melodioase
din minereul timpului.