agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ O clipă de intruziune ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-03-22 | |
Alte fețe și noi soarte,
le-ar înțelege cine poate. Visuri noi, neîmplinite Disperate gînduri traiesc despărțite. Alte grele, vechi probleme cer al sale rezolvări Punînd somnolente minți la nenumărate încercări. Te-ai încrede-n tine și în forța ta, Și-n schimb tu nimic ve căpăta, Însă atunci vei ști că mai ai puteri Care or rezista la grele încercări Te-or privi cu toții, privitori de teatru, Si or crede ca-u jucat în tine artiști, patru. În trecut și-n prezent De-ai privi atent, Vezi nimic nu s-a schimbat Cine bea rămîne beat, Cine scrie, scriitor rămîne, Cine crede-n miine, se visează tot în mîne. Și dei crede că tu ești, Ai vedea că nu mai crești: În talent, în aspirație Și ai pierde din frumoasa conspirație, Ai vedea ce-n seamnă viață, Alții atunci te-or învăța cei a lor povață. De idei cine-ar vorbi Copate nu le-ar mai găsi Toateau fost furate De toți și de toate Cine-acum le-ar mai căuta Nu le-ar mai găsi, cînd nu ar mai întreba. A-ntreba i-o simplitate, A răspunde, chiar des toate învățate E mai greu ca niciodata, A ierta e peste poate Cînd cu toți greșesc la fel Urmărind în gîndul său marele lor țel. Alte fețe, noi copieri, Noi cadre, vechi visări, Le-ai scoate, tu pe toate Și-ai vedea, cine mai poate Să primească bucuros în viitor Și te-ai întreba de-i om, de-i muritor. În idei îngreunate de a face, ce-am făcut Astăzi noi cu toții, pe-vreme ne-am pierdut. De ne-om întreba, nu mai are sens ce a avut Căci ce ieri puteam, astăzi nu am mai putut, În iertați pe care însuși i-am iertat și tot ce-a fost, Astăzi, mîine chiar pe o vecie nu mai are rost. Astăzi ca și ieri no-i mai crede în ce am crezut Căci pe lumea asta doar puține noi am mai văzut. Sau schimbat doar chipuri roase Cu ale sale podoabe frumoase. Tot ce vechi era, doar praful l-au șters, Și-au schimbat doar rime din vers. Ce păcat și cîtă frică Cînd un nimeni peste toate se ridică Și dictează a sale gînduri Tara sens citit printre rînduri, Cine-ar crede în a lor fapte Or avea minți mici necopate.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate