„life is like a rollercoaster it does flips and throws you over”

au venit nopțile calde și nopțile sărate tot mai lucid
când nu am somn sunt o bocitoare
la căpătâiul mortului poftim intrați un pahărel de țuică nu vă cer mult doar să nu mă lăsați singur

sunt unele plecări pe care le simt ca un fierăstrău hăcuind sternul
lama zimțată linge inima
apoi o pătrunde
în urmă
doar așchii din tot ce-ai fi putut să însemni

dimineața aceasta a început sterp ca o vacă bătrână ce nu mai dă lapte
un duș fără vlagă pielea cade ca o cărămidă dintr-un zid părăsit
ochii mei nu sunt ochii mei nici nu știu dacă văd ori dacă ceea ce văd e real
mă lovesc de pereți ca un paralitic ce cade din scaunul cu rotile

soarele o da soarele e la locul lui ca un taxator pentru locurile de parcare
blocurile se topesc din încheieturi curge bituum fierbinte mi-ar plăcea să cred că
blocurile sunt bucăți mari de halviță răsplata noastră pentru vremurile în care eram copii și n-aveam altceva de mâncare decât prune verzi

ai dormit bine? eu nu cafeaua groasă mi se lipește de cerul gurii
am visat urât nu știu ce dar era urât puține lucruri de făcut azi
merg la biserică mănânc forțat maxilarele scârțâie ca roțile unui tren oprit brusc
îmi mângâi chipul simt barba ca pe o blană marele animal brun
sau poate alb
s-a trezit

*
merg pe stradă îmi sug burta fac loc oamenilor
și micilor obsesii mă gândesc la câteva lucruri puțin importante

ce voi îmbrăca mâine ce vei îmbrăca mâine
cum ar fi să am card nu am avut niciodată nu știu să pun bani pe card
cum ar fi să merg cu avionul cum aș reacționa la turbulențe probabil
ar fi ca frica de viespi

soarele îmi arde ceafa apa iese prin pori
sfârâie

*
liniște absolută
aud cum prin mine toate se mișcă
ai dormit bine? te văd cum înghesui cu pumnii hainele în rucsac
biletul de avion atârnă de buzunar ca sânii după radioterapie
cafeaua groasă mi se lipește de cerul gurii
ce de plecări domnilor
ce de plecări ne așteaptă