agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4334 .



Lie
poezie [ ]
virtuale portrete ale prietenilor mei

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [elian ]

2007-06-17  |     | 



eram doi adolescenți triști mai mereu dar geniali
el un băiat de la țară pierdut într-un internat de liceu
în orașul acela mic și provincial dintre munți
eu o fetiță prea voit matură și cu nasul în vânt
citeam Kant fără să înțeleg nimic din el
stăteam verile în Palat la sala de lectură de acolo
aveam o masă a noastră
de unde priveam peste acoperișurile roșii ale caselor

uneori venea să îl caute și să îi aducă un pachet cu mâncare
tatăl lui care semăna cu Moromete
atunci mergeam toți 3 la teatru
după spectacol ne ducea la restaurant ne cumpăra suc și țigări
apoi povestea cu lux de amănunte despre piesa de teatru urmărită în ziua aceea

noaptea fugeam de acasă pe fereastra camerei mele
Lie mă aștepta la colțul străzii
mergeam în Cetatea din centrul târgului
îmi cânta poeziile pe o chitară veche primită în dar de la bunicul lui
vocea îi lumina până departe
locuiam într-o poveste fără de capăt
eram irepetabili și fără sfârșit
cel puțin așa spuneam atunci
l-am învățat să creadă în oameni
i-am ales o fată din liceul meu pe care să o iubească
m-a crezut pe cuvânt
fata l-a părăsit
oamenii l-au ucis în cele din urmă

la 18 ani prin 1987
l-au luat în armată
pe graniță
acolo a fost silit să privească atent
și să curețe zilnic bocancii colegilor lui
bocancii plini de sângele celor prinși fugind din țară
când s-a întors în micul oraș de provincie dintre munți
era nebun
la scurt timp s-a sinucis

credea în oameni
eu l-am învățat
îmi pare rău

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!