moluște
într-o piață mocirloasă cu trupuri negre sacoșite triști
maidanezi cu ținere de minte recunoscând sub cochilie
generosul

pestriți
în haine de duzină flămânzi în piele de-mprumut
mirobolantă veselie funerară a cioclilor rămași
fără pământ

iar dincolo de cimitir trei blocuri turn
în mucezită ceață învelite
ferestrele ca niște ochi de vite clipesc nedumerite
la soarele
în cuiele de ploaie răstignit