PALMELEMELETRUPULTÃU: o șoaptă a unui nume,
O elegie născută din note duioase prinse-n albume .
Ne impletim născând dumnezeire, culegem apoi un tremur amar
Resemnându-ne respirația să plonjeze-n coșmar.

PALMELEMELETRUPULTAU: o ființă efemeră, de-o oră,
Atât de palpabilă cât plânsul dintr-o metaforă,
Atât de sigură cât zborul pe aripi de zmeu
Și totuși o șoaptă-nnecată de dor: ‘ băiatul meu’ …

Tânjesc dupa tine,
Tânjesc dupa acordul ce in adânc reverberează,
Dupa geamătul tău, dupa liniștea mea, ce inca viseaza.
Beatitudine.