Te-am iubit, te iubesc și te-oi iubi și-n continuare...
Atâta doar, iubito: acum iubirea doare.

Singură speranța mă mai ține-n viață,
Rătăcit acum prin noroi și ceață.

Vinele m-apasă cu poveri cumplite;
Mă supun alene, sătul de ispite.

Ostenit de luptă și de chin în gând
Mă cobor eu însumi în al gloatei rând.

Aș ’cerca să-mi schimb inima în cruce,
Dar povara crucii încă n-o pot duce.