LA IZVORUL LUI EMINESCU...



La izvorul lui Eminescu nu-i liniște nici măcar o secundă...
Toți vin să se adape: păsărele, oameni, demoni, îngeri cu coama
rotundă,
Cei indiferenți își spală picioarele în ape,
Cei răi beau și-și uită sticlele pe-aproape,
Din când în când o căprioară șuvoiul sărută,
Bătrâni privesc agale cu fața mută,
Si îndrăgostiți rămân peste noapte privind în a lui undă,
La izvorul lui Eminescu nu-i liniște nici măcar o secundă...