M-am oprit. Undeva pe muchie.
Golul din jur mă invita la tango,
Dar eu eram prea atent să mă uit prin el
În timp ce muchia se îngusta încontinuu.

M-am văzut intr-un final,
Privind în adâncul lui...
Cum viața mea continua fără mine;
În acea oglindă era tot ce uram și iubeam.

Iar când s-a spart și muchia a dispărut
Mi-am șoptit în inima lipsă că știu,
Că sunt reflexia unui ciob de univers
Pe care poezia îl scrie cu sânge pe viață.