caldură orbitoare, soarele sunând a oraș
raze ce se lovesc de geamurile cuburilor,
în care stau suflete amețite, putrezite,
si aterizeză forțat pe asfaltul înnăclăit
ce se prinde de trecători și-i îmbrățișează,
îi îneacă.

Gura de metrou, care nu mai clămpăne, doar
stă căscată, lăsând ca mii de muște să
traverseze prin ea, intrînd în esofagul,
stomacul și intestinele orașului, pute a
gunoaie aruncate și pisici moarte...
a acru.

se aude cum sfârâie pielea oamenilor,
curgând transpiratia rece cu gust de
kebap si de coca-cola si de tigari,
si de masini ce scuipa gaze prin fund,
iar mii de bube apar, dureroase și roși
și urâte.