mătase imprimată, flori întredeschise
pe linia sânilor, ojele prinse pe degete
ca niște bâlbâieli multicolore
ultima descriere lacunară a unei stări de fapt
a unei arcuiri împrejurul tăcerii

respirația se scrie acum pe capătul alb de hârtie
ca un distih zvelt,
o simplă culisare pe muchia înstrăinării

ies din corsetul ferm
sunt o șerpoaică udă, tai cu unghia aerul
în care numele meu îți dăruia o voce de bărbat,
iubitule,
în care pruncii mei, erau lumina
voluptății mele vegetative

secunda aceasta este o înscenare
a libertății
stau și privesc cu ghiocul pe coapse
cum hana își plimbă urechea
prin sângele meu împietrit.