oceanică noaptea
mă închide sub pleoape.
delfinii i-aud
cum gem în adânc.
tăcută-i tăcerea,
cuvântul se-neacă
în valuri,
în vânt.

pământu-mi șoptește
tot trist la ureche.
străină-s de vorbe,
de glume, de plâns.
și parcă strigarea
ce-mi cheamă cuvântul
în șoaptă,
s-a stins.