agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-07-22 | |
Se duce iara vantul calator in zare
Si in vazduh tresare-ntunecata mare Iar cerul se deschide trist si-ndoliat Jelindu-si pescarusii ce zborul si-au curmat. Apusul gol si negru se lasa peste zare, Acoperind genunea si apa-i calatoare, Caci raul este rosu, iar fluviul a secat Si Christ isi poarta pasul pe unde-a mai umblat. Gradina-i tot acolo, pe-un munte sta tacuta Maslinii cheama vantul,apusul o saruta. Pamantul ud tresare sub pasul Lui cel sfant, Iar piatra se scufunda in reavanul pamant... Asemeni omenirii, ce din pamant se naste, Cu omul ce se-ntoarce de unde mielul paste, Asa si piatra seaca revine in pamant Tanguitor de dulce ca sufletul cel sfant. Ca frunza calatoare din pomi batuti de vant Asa-i purtat si omul de soarta pe pamant. Si viata-i ca o frunza pierduta de maslin Si fiecare frunza – dumnezeiesc suspin. Iar omul este sclavul copacului etern Din care ani de-a randul frunzele-i se tot cern...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate