mă uit la tine
ești din ce în ce mai mică,
dispari împărțindu-te în patru

am visat de atâta timp,
să joc domino
cu inima ta

nu vei simți nimic
întrebările sunt de prisos
lasă-mă să te îmbrac

îmi place să îți beau lacrimile
așa universul devine special
printre atâtea alte posibilități la fel de speciale

nu ai de ce să te îngrijorezi,
nimic nu e tehnic aici

totul e pe bune!

ne întoarcem în mânăstirea noastră
ținându-ne de mână

hai, zâmbește,
totul se va termina
într-o secundă...