i se ridică brațul înspre tăria
cefei

înlemnește acolo

ce te scarpini acolo, râde ea
(fără să vadă chipul lui de
beton armat cu vergeturi
dureroase)

totul e o reclamă: și piciorul
zeului și unghiile zeiței
iar când rotocoale de sunete
se desfac pe sub geamuri
două sacoșe de liniște abia
ajung pentru o înmormântare

deci măcar
brațul să i se mântuie
ridicându-și un bust
pe raftul paradisului
celmaidesus