oficial vorbind nu am avut
numărul tău de telefon.
nici adresa ta nu am avut-o. nu ştiu cum
o cheamă pe maică-ta nu ştiu ce liceu ai terminat
cum a fost copilăria ta şi nici măcar ce flori
îţi plac.
ştiu însă
că ţi-am scris 77 de texte
după ce te-am văzut atunci la veve
şi că indiferent cu cine eşti middle name-ul
tău rămâne singură, acea singură, un vitraliu
mat cu modele de ochi închişi pe margini
şi rame
din oase fixe de mâini
cu obrajii turnaţi din forma fixă a norilor
tunată pe marginea buzelor în spoilere de cuvinte
şi halogene din unghii lucioase.
în numerele tale de connex şi orange
îţi reciclezi timpul,
şi
dimineaţa ochii tăi emană ultraviolete,
părul provoacă seisme
când te joci cu mâinile
prin el la cafea
pielea ta e radioactivă
plină de amprente
care au lăsat în tine câte-un sindrom sau
boala legată de soare, de razele lui

invalide, cărora le lipseşte felul în care priveşti
( acum ştii ce-i cu încălzirea globală )


de tine se fereşte toată lumea
şi nu există toamnă,
e doar o perioadă în care copacii
tresar atât de tare când te văd
încât le cade tot şi se usucă
nici poveşti nu există, eu ştiu
că anders
înainte să scrie închidea ochii

şi-ţi citea cu degetele
din palme
iar asta mă face
să aştept pur şi simplu,
seara cu ploaie, lumea dispărută in casă
luminile stinse & fluturii lipiţi de site

copacii să foşnească neîncetat acoperindu-mi
vocea când vorbesc singur
despre tine
şi te injur
şi sper ca altcineva să audă

ce zic
şi el să fie ăla care se chinuie

să adoarmă in locul meu.