ca dintr-un titirez stau în aceeași pajiște și mă învârt.
toate armoniile se încâlcesc în urechea mea
în dezacorduri
și tu te presari printre ele
ca pauza de care mai am nevoie câteodată

sau

ca o melodie prea veche a unei casete prea uzate

un el se plimbă printre lucrurile tale, dragule,
fără să știe cât de mult ești tu printre ele
zâmbește dinspre ele a soare
ce vine din spatele lui, altarul tău

îți caut trăsăturile în el, în alt el, în alt el și în alt el
și mi-e teamă
că-și vor da seama... acești toți ei
și NU voi mai putea să te am prin brațele lor

..............................................................................

și-atunci îmi vor găsi
cadavrul spumegând a mort proaspăt
printre toate cuvintele mele de jurnal,
printre fiecare vers lăsând o urmă-n plus spre tine
și-mi vor citi umbrele tale pe buze,
și colții mei în mâna ta mușcând ca din speranță
vor fi gășiți odată și odată

în fiecare dragoste ce am făcut-o sub automutilări,
în fiecare cuvânt
ei vor citi o urmă spre cel ce m-a ucis:
tu...