Dor

În lumea mea secată de patimi și speranță,
Mai neagră ca tăcerea strivită în cavou,
Esența fericirii e singura distanță
Care desparte-un zâmbet de tristul său ecou.

În visul vieții mele misterul și realul
Erau un tot integru, de dragoste pătruns;
Dar vine deșteptarea și sparge idealul
Și-n umbra unei lacrimi de mine te-ai ascuns...