așa de prețios îmi cântă viețile
din căldura ce mi-o dai încet
e puțin mai bine de când ai venit

port două perechi de papuci
noaptea
se lungesc tălpile și mă îngână la somn
departe pentru amândoi
toate poveștile strânse nu mai zac

ușile sunt stricate
ne-nchid gusturile strănuturile
toate camerele ni se cască între pași
curtoazie manifestată tiptil arogant

bătăile inimii sunt grave
ascuțite în gât

iar tu
ești atât de frumos
ca un sânge dulce