Adoarme-mă, tinctură de-odolean,
să fiu de rouă mâine pe la trei
mă văd cu cineva nepământean

Se culcă nori stresați pe ochii mei
cu apa cea de ploaie mă droghez –
nimic deosebit, ea cade rar
dar umezeala intră pân’la crez
și mintea îmi dizolvă ca pe-un var

O perie găsesc și înălbesc
pe dinăuntru ceea ce nu sunt
nici cosmic și nici simplu pământesc...

Auzi cum visul picură mărunt?