mi-e frică de femeile cu părul lung
te poți pierde în ele ca-ntr-un desiș de mangrove
animale ciudate îți taie drumul spre casă
animale ciudate și jucăușe te rostogolesc între labe
ca pe un ghem viu colorat

*

eu sunt omul din spatele oamenilor uneori mi se face foame dar tac
omul din spatele oamenilor trebuie să moară necunoscut doar golul și forța
umerii și căderea
să stea mărturie că nu e nimeni de neînlocuit

*

dimineața e un păianjen ascuns în pantofi te mușcă picioarele ți se umflă
întinzi mîinile
dumnezeul veninului
dumnezeul pămîntului
dumnezeul omului din spatele oamenilor
nu te vindecă

*

e una din zilele cînd femeile ți se par mingi de foc
după ce și-au purtat pruncii pe toate întinderile
după ce și-au botezat pruncii în toate apele
mamele se întind pe marginea digului ele simt
cînd vine timpul să hrănească pămîntul

ce burtă a lumii să spintec și să te scot la lumină

*

ca focile pe banchiză oamenii se adună pe umerii mei
nu mă tem
viața urletul fiii

și puterea mea sunt în tine