În mine urlă setea ca un tren
Aș scrie pentr-un kil de vin o dramă,
O odă pe-o felie de pastramă
Și pentru-o țuică mică un catren.

Să-mi fie iambul cheia de la cramă
Pe poloboace aÈ™ trona peren
Și-aș zămisli pe-acest fecund teren
Cu fiecare gât o epigramă.



Privirea voastră calmă și adâncă
Îmi sugerează-n mod ciudat o stâncă
Ce stă într-o prăpastie să cadă.

Totuși,vă rog să-mi spuneți,că-i păcat
(Vă-ntreabă un poet dezhidratat)
Nu face-acest sonet...o limonadă?