In cimitirul-confident,in noapte
printre morminte vechi,cruci daramate,
pasea usor si hotarat iubirea-
pasea usor,transfigurata-n soapte.

Si s-a oprit intr-un tarziu iubirea,
a-ngenuncheat si si-a plecat privirea
spre crucea cu trei lacrimi insemnate
in loc de nume
si-a grait iubirea:

Slavita forta ce a dat fiinta
acestor suflete ingemanate!
Iertare voua,c-ati pierit uitate!
Iertare Tie,ca le-am fost Credinta!

Si adevarul meu,si chinul dulce
pricinuit sub vasta mea cupola
le-a spulberat suflarea...
Si m-as duce
doi metri sub pamant,sa le fiu Cruce!