Dacă aș fi alb

Dacă aș fi alb
Mi-aș dori să mă confund cu moartea,
Sub epiderma zbârcită a timpului
Înșira-voi palide asfințituri
Pe aleile falsei eternități.
Apoi, după o beție de suflete
Mi-aș drege covalescent mahmureala
Cu uleiuri râncede din clepsidrele
Banalelor mucuri de viață.

Dacă aș fi alb
Seară de seară mi-aș ascuți coasa
Cu câte o abrazivă piatră de inimă
Pentru încă și încă o brazdă de umbre.
Păstori-voi îngeri și demoni
Pe câmpii relativ purgatorii
Purificând aripi, gheare și lacrimi
Iar în strunga mult visatului Paradis
Steriliza-voi până și gândul.

Dacă aș fi alb
Lângă aceiași criptă comună de îndrăgostiți
Sub felinarul stelelor gemene
Îmi voi petici încă o dată sufletul.
Sfâșiat de dulceața amară a sărutului
Aștepta-voi un alt împătimit de sfârșituri
Să mă culeagă veșted
Din groapa viselor putrede
Dezîntrupat de obosite forme.

Dacă aș fi alb…
Bolnav de atâta lehamete albă,
La parastasul fiecărei clipe
În loc de veșnică pomenire
Citi-voi ziarul maestrului Dinescu.