zadarnic mâna dreaptă trag cu mâna stângă:
scrie! scrie!
zace inertă pe foi albe
ca un hulub pe-o pălărie

și încă două trei femei m-aplaudă
mă simt stingher
îmi vine-un gând – să-ncerc alt număr:
cu mortu-ascuns în șifonier

dar hainele de mult mi-s mici
nici nu mai port în vis cravată
și dezbrăcat mă mir și eu că în sfârșit îți semăn

tată

sunt parcă încuiat în casă
și clanța-i dată cu săpun
când te întorci adu-mi aminte
că am atâtea să îți spun

că m-am schimbat că sunt cuminte
că mamei i-a căzut un dinte
că a pus poza ta pe zid cu capu-n jos la răsărit

pisica a fătat un câine și alăpteaz-un pinguin
când mama doarme eu iau poza
și o pun drept

apoi mă-nchin

dar nu găsesc vreo trebuință a mă ruga
căci nu am glas
atâția oameni trec pe stradă
și nu încetinesc un pas

n-aud copilul care bate cu fruntea-n geam
ca un hulub

și atunci mâna mea nu scrie

eu nu am inimă
am bulb