Vino iar îngere
ține-mă strâns de mână când trec strada
fără tine fluviul acela fără deltă e o baltă amărâtă
iar polii magnetici sunt două puncte lipsite de sens
iar globul
pe care îl învârteam la geografie e doar o minge de cârpă
conturând anii mei rostuiți aiurea cu sau fără portocale în sacoșă

Vino iar îngere
am să îți șoptesc la ureche toate amintirile unui colibri
toarnă-mi un ceai te rog în aceeași cană de porțelan ieftin
pune-mi un deget pe umeri
am să te duc în lumile uitate ale orientului
acolo ne așteaptă un cal roib care știe totul
trezește-mă lunea și întreabă-mă neștiutor: szomoru vasarnap?
iar eu am să îți spun că în preerie duzii învață să uite unul
câte unul

Vino iar îngere
am să îți mângâi rănile din coapsă cu degete de elf
o să împart lunile în două, toate pline, apoi va fi multă vreme
numai vineri seara
hai să ne privim din nou îngere (numai eu neîncrezător de data asta)
de voi pleca ...o să îmi pui degetul pe buze
pentru că știi îngere
știi că am să vin înapoi fără să curgă sânge

Vino iar îngere
avem lumânări de aprins, ceruri de atins
Ulise o să înceapă o pânză, Penelopa are ceva treabă în seara asta
minutele noastre au aripi iar anii se număra cu degetele
zilele își iau nume de poveste și fug râzând
avem și gaz, avem și lampă
mai pune-ți o dorință

Deschide fereastra încet îngere
spune-mi încet la ureche: zboară cu mine nebunule
tu care îți vii toate plecările
îți amăgești orele și le spui zile
îți pui săptămânile în palmă
Nu, nu o să pleci
nu atâta vreme cât
orele ți le-ai făcut zile
zilelor le-ai spus săptămâni
în care iubești cât alții în toate
cele cinci anotimpuri