I.Completarea formularului

mai întâi închide morga
asigură-te că ai rămas în afara ei
golește-ți buzunarele definitiv: nu arunca formularul, cheile de la degete, hârtia mototolită (ea e de fapt adevăratul Formular)

Fredonează refrenul pentru aruncarea formularului fals

Gratis, dei gratia, permite-mi stăpâne aruncarea
falangelor lor, ale cuvintelor spintecate în scris,
în abis gunoier matador, redă-mi starea
nespuselor spuse, în efemer vreau să fiu iar înscris

arunci formularul
completezi hârtia mototolită cu îndoiturile de rigoare – „rigor mortis”

Apotropaic

Încercăm în grabă senzații netoate
toate mărimile talismanelor sunt, poate,
scut zadarnic în dans și în cântec,
apără-mi cap, gât, umeri, piept și pântec

II.Pregătirea spațiului de dincolo de spațiu

ții Formularul în mână
îl prezinți tuturor ființelor și lucrurilor efemere
te întrebi dacă tu însuți ești efemer, deocamdată nu
îți deschizi morga personală (asigură-te că ești în interiorul ei)

Cântec despre ea

Se-ntreabă o lume, ce nume să poarte pe toarte destinul
și când, se întreabă cea lume nebună, când sufletele-și vor ține festinul,
pe cine, mereu se întreabă, va mulțumi și cine se va găsi în treabă,
dincolo de lume, dincolo de nume, toate au în sine o grabă.

începi vânătoarea de fluturi

Apotropaic

Trecător îmi agăț nectarul de pleoapă
și m-adap însetat cu-a Morganelor apă,
tu aripă, culoare și vânt, dă-ți silință,
apără-mi minte și gând și ideea voință.

III.Sacrificiul fluturelui Capdemort

prinzi noaptea, prinzi dimineața, ziua și amurgul
nu trebuie să uiți fluturele
Capdemort
nu trebuie să uiți de morga ta personală
toți și toate cele pomenite mai sus, suferă

Întrebări

cine e Zhou?
cine e fluturele?
cine sunt eu?

Poveste

Am visat că eram Zhou, care visa că este fluture, care visa că sunt eu. Nu m-am trezit să mă-ntreb cine sunt: Zhou, fluturele sau eu?

așază-te ostenit pe masa special pregătită pentru auto-psia ta
așteaptă-ți fluturele în sclipirea fierăstrăului care
vibrează
ritmat:

Disocieri abuzive ființa-mi eclozează,
dincolo de coaja realității subțiri,
dizolv senin ambiguități și știri
despre eternul efemer ce ne creează.

prins, fluturele-Zhou-tu, este disecat

Apotropaic

Din limb în limb, mă plimb permanent să asud,
sunt ud de umori relative, absolutul e nud,
tu cosmogonie incipientă, tu efemer timp regăsit,
apără-mi Dumnezeul și iadul și chinul prăsit.

IV.Întrebările și răspunsurile conștiinței de sine a fluturelui

separă trup
separă gând
separă aripă de aripă, grăuncior de galben de grăuncior de negru
observă, negru pe galben
cu scalpelul fă-ți o incizie la nivelul bănuit al dorinței, al visului, al visului galben pe negru
din când în când pune-ți întrebările relative:
sunt fluture?
sunt Zhou?
sunt eu?

Zbaterea conștiinței de sine a fluturelui Capdemort

Din când în când mai sunt și relativ, în rest efemer,
zbateri conștient/inutile vând inconștientelor membrane,
râd zgomotos în tăcerea ingenuă, deși doar umbre sunt pe ecrane
și nu cer decât un colț de lut, imprimat cu-n cap de mort în Sumer

nu știi cine este pe masă, ochii tăi sunt acoperiți cu o năframă neagră
(victimă sau călău?)
(obiect sau subiect?)
În mod obligatoriu, nu știi ce s-a petrecut între timp:
unde ești?
unde este fluturele?
unde este Zhou?

Presupunere apotropaică

De se va-ntâmpla ce nu vreau să se-ntâmple,
de-mi va umple destinul cenușiul din tâmple ,
o rugă întorc spre firul ce-l torc acele Moire,
de va fi să se-ntâmple, voi ursitoare, dați-mi de știre.

V. Suprafață în exterior

prinde membranele efemerului între degetele tale absolute (4+ unu’ incomplet)
scutură-le de pojghița de iluzie întărită
sub ele pune o hârtie gânditoare
doar la suprafață, numai la suprafață
nu încerca să creezi efemerul, el există și fără tine


Rugă finală

Deși întotdeauna se știe finalul, reprodus absurd,
prefer ca efemerul să fie, față de absolut, nespus și surd.

recunoaște că ruga este incompletă
recunoaște că tu ești încă la suprafață
întreabă-te: unde este fluturele?
cum poți autopsia un fluture Capdemort, efemerul.

Cântec final al autopsierului pentru știința celor disecați

Suntem morți dar, nu știm
suntem vii? doar pășim…
e oare dovadă, că insistăm?
noi nu credem, efemer existăm.