am uitat cum să te strig
de atunci în mintea mea
o matrice a devenit fluture
ce zboară

are puterea să ducă pe aripi
fericirea într-un borcan
ca și cum ar duce un pom la apa
cu sfinți

nu e simplu să fii nebun
e o taină care te îmbracă
în fiecare vineri
cu pofte cu jocuri cu multă lume
și mulți bufoni

da
e
așa
o senzație în care îți vine să prinzi
scene din diferite obiecte
și să le clonezi
ca să fii sigur că în fiecare zi
lucrurile o iau de la capăt

am uitat cum să te strig
de atunci caut
cu gingia sub unghii
carnetul meu cu numere
de telefon