Poiana crăpă albastră,
pe dunga de lumină,
în tulpine șubrede,
în frunze păscute.

Mai las un umăr moale
s-atingă un purice de zahăr,


șiretul meu,
șiretul tău,
o sine uitată-ntr-o pădure albastră,
o pătură cu scame,

ha ha hahahah ha