Se zice c-ar fi bine să ne cumpărăm bătrâni.
Toate la timpul lor, însă.

Clipele scurse îmi plimbă poemele-n Mărin.
Câtă lumină încape în patul nepoților tăi, bunicule ?

Păi să vedem :

Steaua sus răsare
ar avea cam 10.000 de volți.

Barba ta aspră
găzduia vreo trei sârme de aramă.
Astea nu se pun la socoteală !

Neam de vrăjitori –
originile mistice
cântăresc două kilograme de raze
poleite în cântecul din frunză.

Pâcla de povești
cu trăsuri din metale prețioase
ar valora 7-8 ani lumină.

Da, da semnul crucii - făcut cu limba
când duhuri necurate
apasă sumanul ciobanului -
se contorizează și el.

Patru clase pe chiulite
nu te-au făcut poet
dar bucăti de suflet înghesuite
în perna de paie
au respirat versuri
N-are legătură cu lumina, dar tot am zis-o !

Asta ar merge ?
Patru degete stâlcite la o mână
Sărută obrajii nepoților.


Mă, tată, mă !
Clar vorbele astea
umplu trei sate vecine cu lumini de neon.

Ar mai fi poate și Jane –
Câte nu știa el să facă –
s-a dus cu trei luni înaintea ta
pe bătături străine.

Să fac bilanțul ?
Nu ți-ar plăcea – las copiii-n același nume să oprească vântul.