strâng puternic vesta de lână
o țin în pumnii mei
și bag nasul în ea tare tare
să-l miros pe Dumnezeu
miroase totuși a mine
oare trăiește
oare atât de adânc în mine

am dus vesta mamei
spal-o bine bine de tot
i-am zis că nasul meu e rău
că miroase tare a mine
iar mie îmi trebuie
ca la Dumnezeu

luna și stelele
ceaiul și pâinea
puterea și timpul
toate cu mirosuri
întiparite pe vecie
în vesta mea

să așteptăm așadar ca eu să miros ca Dumnezeu