fără nicio îndoială
noi 2 nu suntem nicidecum doi
altfel ce ar fi
fluidul spart
clipă de clipă
al megatăcerii-ntre noi
ce ar fi nesăturarea mea de tine
și nesăturarea ta de mine
ce ar fi calda și molateca
antilopă oryx
care se târăște mereu în urma noastră
și dimineața
doarme mai mult
și când plecăm de acasă
se uită pe gaura cheii
zice că suntem perfecți
linge fereastra și desenează inimi
pe geam și scrie cu creta pe jos
eu și cu tu egal lov
în urma noastră
ce-ar fi
fâșfâșul pe care-l fac frunzele
arborelui de cafea de la noi de sub pat
când trebuie
să plecăm
fiecare în altă parte
nervurile lor
foșnitoare
se încordează fugare
de la mine până la tine

un singur lucru nu înțeleg
ploaia, când vine
de ce plouă-ntre noi?